In dubio contra fiscum

Obligarea contribuabilului la plata unor penalități al căror mod de calcul este ambiguu, constituie o ingerință excesivă în dreptul de proprietate al contribuabilului, ce nu respectă garanțiile prescrise de art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. O astfel de masură contravine în mod special condiției referitoare la posibilitatea restrângerii acestui drept doar în baza unei dispoziții legale care să fie previzibilă și clară. Aceasta este interpretarea dată în hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Serkov contra Ucraina, la 7 iulie 2011, paragraf 34 și urm. Se consacră astfel, în mod expres aplicarea, în materie administrativ-fiscală, a principiului in dubio contra fiscum, potrivit cu care, în caz de dubiu asupra normelor fiscale, interpretarea trebuie realizată în favoarea contribuabilului.

Efectele acestui principiu au fost deja recunoscute și aplicate în mod cert în jurisprudența secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie. În considerentele unei decizii pronunţate în 27 septembrie 2011, instanţa supremă menționează în mod neechivoc că „în dreptul fiscal funcționează principiul de interpretare in dubio contra fiscum, conform căruia prevederile legale incerte se interpretează în contra autorităților fiscale”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *